La finalul anului 2022, Uniunea Europeană a adoptat Directiva (UE) 2022/2555 (NIS 2), menită să stabilească un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în întreaga Uniune. Aceasta reprezintă o actualizare și extindere semnificativă a Directivei NIS 1, adaptată la contextul actual de amenințări și interdependențe digitale.
În România, această directivă a fost transpusă prin Ordonanța de urgență nr. 155/2024, care stabilește cadrul legislativ pentru securitatea cibernetică în spațiul cibernetic național civil. Implementarea și supravegherea acesteia revin Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC).
- Cine trebuie să respecte OUG 155/2024?
Ordonanța se aplică entităților esențiale și importante, active în domenii strategice pentru funcționarea societății. Printre acestea se numără:
- Entități Esențiale (EE): din sectoarele de energie, transporturi, sănătate, apă potabilă, infrastructură digitală, administrație publică, spațiu, piețe financiare.
- Entități Importante (EI): din sectoarele de servicii poștale și de curierat, gestionarea deșeurilor, industria chimică, producție alimentară, servicii digitale, cloud computing etc.
O societate este vizată dacă:
- Activează într-un domeniu reglementat de directivă.
- Are o dimensiune medie sau mare (conform criteriilor UE).
- Furnizează servicii critice sau are o poziție strategică în economie.
Chiar și entitățile mici pot fi incluse dacă:
- sunt singurele care furnizează un anumit serviciu vital;
- un incident la nivelul lor ar putea afecta siguranța publică, economia sau sănătatea;
- au o interdependență semnificativă cu alte infrastructuri critice.
Entitățile din sectorul financiar, reglementate în principal de Regulamentul DORA, intră sub incidența OUG 155/2024 doar parțial, în special în ceea ce privește cooperarea, analiza riscurilor și înregistrarea.
- Obligații impuse de Directiva NIS 2 / OUG 155/2024
- Măsuri de securitate cibernetică (art. 17-21 NIS2)
- Implementarea de măsuri tehnice și organizaționale eficiente;
- Protecția infrastructurilor critice și a datelor sensibile;
- Asigurarea confidențialității, integrității și disponibilității sistemelor IT.
- Raportarea incidentelor (art. 23-24 NIS2)
- Incidentele semnificative trebuie raportate în termen de 24 de ore de la constatare către DNSC sau CSIRT.
- Trebuie implementate proceduri interne clare de alertare și răspuns la incidente.
- Managementul riscurilor
- Evaluarea periodică a riscurilor cibernetice;
- Pregătirea personalului prin formare și conștientizare;
- Măsuri proactive de prevenire și de răspuns în caz de incident.
- Audit și supraveghere (art. 20 NIS2)
- DNSC va efectua audituri și controale pentru a verifica respectarea cerințelor.
- Entitățile trebuie să coopereze cu autoritățile și să participe la inspecții periodice.
- Managementul lanțului de aprovizionare (art. 28 NIS2)
- Organizațiile trebuie să se asigure că și furnizorii lor respectă standardele de securitate cibernetică;
- În special, se impune monitorizarea atentă a furnizorilor de servicii esențiale (ex: cloud, software, infrastructură).
- Contestarea înregistrării ca entitate vizată
DNSC are competența de a include o societate în registrul entităților vizate, chiar dacă aceasta nu s-a identificat voluntar. Notificarea transmisă de autoritate poate fi contestată la Curtea de Apel București, fără parcurgerea unei proceduri administrative prealabile.
Important: contestarea nu suspendă efectele notificării. Prin urmare, este esențial ca orice răspuns să se bazeze pe o analiză juridică și operațională solidă.
- NIS 2 vs. DORA – Două reglementări complementare
Caracteristică |
Directiva NIS 2 |
Regulamentul DORA |
Domeniu de aplicare |
Infrastructură critică (multiple sectoare) |
Exclusiv sectorul financiar |
Abordare riscuri terți |
Generală, adaptabilă |
Foarte detaliată (inclusiv testare TIC) |
Reglementări |
Cadru flexibil, adaptabil național |
Norme uniforme, direct aplicabile |
Deși ambele acte reglementează securitatea cibernetică, ele au domenii de aplicare diferite.
Concluzie
Directiva NIS 2 și OUG 155/2024 marchează un nou standard în protecția infrastructurilor critice și a serviciilor digitale în Uniunea Europeană. Pentru entitățile publice și private vizate, respectarea acestor reglementări nu este doar o obligație legală, ci o investiție în reziliența cibernetică și protecția propriei activități.
Este esențial ca organizațiile să evalueze rapid dacă sunt supuse noilor obligații și să demareze procesul de conformare. Într-un mediu digital tot mai complex și expus, prevenția, pregătirea și reacția rapidă sunt elemente-cheie ale sustenabilității și securității afacerii.