România face un pas decisiv spre integrarea Directivei UE privind raportarea privind sustenabilitatea întreprinderilor (CSRD) prin triplul cadru de reglementare stabilit simultan de Ministerul Finanțelor prin Ordinul nr. 85/2024, Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Norma nr. 4/2024 și Banca Națională a României prin Ordinul nr. 1/2024.
Aceste reglementări impun companiilor care îndeplinesc anumite criterii (cum ar fi entitățile cotate la bursă cu peste 500 de angajați) să întocmească rapoarte de sustenabilitate începând cu anul fiscal care se încheie la 31 decembrie 2024.
Introducerea Codului Sustenabilității în România
Codul Sustenabilității din România este un cadru național conceput pentru a ghida companiile din România către o raportare transparentă și standardizată a sustenabilității. Acesta se aliniază celor mai bune practici internaționale și sprijină angajamentul țării față de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU din cadrul Agendei 2030. Cadrul stabilește cerințe cuprinzătoare de raportare corporativă bazate pe Standardele Universale ale Global Reporting Initiative, implementate printr-o platformă online guvernamentală centralizată, cu criterii de evaluare organizate strategic în patru categorii fundamentale: strategie, managementul proceselor, mediu și societate. Această inițiativă sprijină Strategia națională pentru dezvoltare durabilă și încurajează întreprinderile să își evalueze și să își raporteze sistematic practicile în materie de dezvoltare durabilă.
Cadrul de raportare al codului structurează guvernanța corporativă de mediu în patru piloni interconectați: (1) viziunea strategică care integrează durabilitatea în ADN-ul afacerii, (2) gestionarea proceselor care asigură responsabilitatea prin guvernanță și evaluarea riscurilor, (3) administrarea mediului care analizează amprentele ecologice și (4) impactul la nivelul societății care recunoaște că succesul afacerii se extinde dincolo de profit la oameni și comunități. Fiecare categorie include criterii și indicatori de performanță specifici, însoțiți de liste de verificare pentru evaluarea nivelului de conformitate. Acestea reprezintă structura modului în care companiile ar trebui să își organizeze și să își prezinte practicile de sustenabilitate.
Beneficii și provocări pentru întreprinderi
Structura de raportare din România oferă un triplu avantaj întreprinderilor care gândesc în perspectivă: (1) consolidarea încrederii părților interesate prin publicarea de informații cu un caracter public unic, (2) asigurarea clarității strategice prin evaluarea metodică a sustenabilității și (3) crearea unei poziționări distincte pe piață pentru întreprinderile care adoptă în mod autentic responsabilitatea față de mediu ca diferențiator competitiv. În abordarea noii structuri de raportare, întreprinderile s-ar putea confrunta cu provocări substanțiale în ceea ce privește colectarea de date cuprinzătoare din operațiunile și lanțurile lor de aprovizionare pentru evaluarea impactului asupra mediului, a politicilor sociale și a structurilor de guvernanță, precum și în ceea ce privește dezvoltarea capacităților interne prin formarea personalului și stabilirea proceselor necesare pentru a asigura o raportare precisă și eficientă a dezvoltării durabile.
Punerea în aplicare a Directivei privind obligativitatea respectării standardelor de durabilitate de către întreprinderi (CSDDD - Corporate Sustainability Due Diligence Directive)
Directiva CSDDD a UE, adoptată în iulie 2024, impune întreprinderilor obligații de diligență în vederea identificării și atenuării impactului negativ asupra drepturilor omului și mediului în cadrul operațiunilor și lanțurilor lor de aprovizionare. România, ca stat membru al UE, trebuie să transpună această directivă în legislația națională până la 26 iulie 2026. Noile cerințe de raportare ESG în România sunt puse în aplicare în etape, în funcție de mărimea companiei și de statutul de interes public. Aproximativ 5 300 de companii din România vor fi obligate să elaboreze rapoarte de sustenabilitate începând cu 2025, marcând o extindere a cadrului de raportare nefinanciară care începe în 2024 pentru entitățile cotate la bursă cu peste 500 de angajați, dar care va cuprinde un spectru mult mai larg de organizații care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile dimensionale stabilite de reglementările recente: active totale de minimum 25 de milioane RON, cifră de afaceri netă de cel puțin 50 de milioane RON sau un număr de angajați care depășește 50 de persoane.
Conținutul rapoartelor reprezintă esența a ceea ce trebuie declarat, în conformitate cu CSRD și cu standardele internaționale.
Din perspectiva mediului, informațiile trebuie să fie aliniate la cele șase obiective ale taxonomiei UE: atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, poluarea, apa și resursele marine, biodiversitatea și ecosistemele, utilizarea resurselor și economia circulară. Pilonul social furnizează informații privind egalitatea de șanse, condițiile de muncă și drepturile omului. Iar pilonul guvernanței cuprinde perspectiva privind componența și rolul organelor de conducere, controalele interne, gestionarea riscurilor, etica în afaceri și cultura corporativă.
Documentul trebuie să fie inclus în raportul administratorilor ca parte a situațiilor financiare și va necesita certificarea de către un auditor independent, care va emite o opinie de asigurare cu acoperire limitată. Întreprinderile subsidiare ale căror informații privind durabilitatea sunt incluse în raportul consolidat de gestiune al unei alte societăți pot fi exceptate dacă sunt dezvăluite detaliile companiei-mamă și locația raportului general. Companiile trebuie să raporteze cu privire la aspectele legate de durabilitate în întregul lor lanț valoric. În cazul în care nu sunt disponibile informații complete, acestea trebuie să detalieze eforturile depuse pentru a le obține, motivele eventualelor lacune și planurile de obținere a datelor necesare în primii trei ani de aplicare a cerințelor de raportare.
Raportarea privind durabilitatea devine un aspect central al strategiei corporative, influențând deciziile investitorilor, percepția clienților și reputația generală a întreprinderii.
Acest articol a fost publicat inițial în numărul 12.3 al revistei CEE Legal Matters: https://ceelegalmatters.com/magazine-articles/10486-issue-12-3/29456-transposition-of-the-corporate-sustainability-reporting-directive-in-romania