Regimul românesc al investițiilor străine directe impune investitorilor să depună o notificare atunci când preiau controlul sau se implică efectiv în administrarea unei companii cu activitate în România, dacă tranzacția privește un sector sensibil și depășește pragul de două milioane de euro. Pentru operațiunile din sectoare critice care se află sub acest prag, investitorii pot depune notificări voluntare, iar autoritățile române îi încurajează să facă acest lucru în mod proactiv.
Astfel, orice investitor străin sau european trebuie să notifice Comisia pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) atunci când investiția planificată depășește pragul valoric stabilit de lege. În practică, această obligație a creat dificultăți, mai ales din cauza lipsei unor reguli clare pentru calculul valorii investiției.
Pentru a răspunde acestor provocări, Consiliul Concurenței a emis recent instrucțiuni detaliate care explică modul de calcul al valorii investiției și pașii necesari pentru notificare. Noile reguli clarifică ce elemente trebuie incluse în valoare – nu doar sumele în numerar, ci și capitalul, activele corporale sau necorporale, serviciile și alte contraprestații în natură oferite de investitor.
Când investitorii notifică o tranzacție, ei trebuie să determine valoarea totală a investiției conform acestor reguli. Dacă achiziționează acțiuni sau părți sociale, iau în calcul prețul plătit sau aportul la capitalul social. Dacă fac o majorare de capital sau un alt aport fără transfer de titluri, valoarea investiției este suma totală a aportului, incluzând prima de emisiune dacă există. În schimb, atunci când un asociat existent aduce capital suplimentar fără a schimba controlul companiei, investiția nu intră sub incidența ordonanței.
Pentru tranzacțiile unde nu există un preț direct – cum ar fi schimburile de active sau aporturile în natură – investitorii folosesc valoarea de piață a bunurilor dobândite. Dacă aceasta nu este disponibilă, pot recurge la valoarea contabilă sau fiscală ori la un raport de evaluare independent. În cazul în care investiția combină mai multe forme – bani și active, de exemplu – valorile se adună pentru a obține suma finală.
Dacă tranzacția include servicii sau alte prestații în natură, acestea se evaluează la valoarea de piață de la momentul depunerii cererii. Când investiția se face sub forma unui împrumut sau a unui acord de finanțare, se ia în considerare valoarea totală a împrumutului, cu tot cu dobânzi, cu excepția împrumuturilor obișnuite acordate de bănci, care nu conferă control asupra companiei.
Pentru conversia participațiilor anterioare în capital social, se adaugă valoarea inițială plătită la orice sumă suplimentară implicată în conversie. În cazul titlurilor listate la bursă, investitorii iau în calcul prețul de închidere din ziua anterioară depunerii notificării sau, dacă nu s-a tranzacționat în acea zi, ultimul preț publicat.
Când investiția are loc în mai multe etape, valorile fiecărei etape se cumulează. Dacă există prestații condiționate sau termene, investitorii le includ în valoarea totală. Iar în tranzacțiile internaționale care implică active din mai multe țări, se ia în considerare valoarea aferentă activelor din România; dacă această valoare nu este separată, se folosește valoarea totală a tranzacției.
Prin aceste reguli, autoritățile urmăresc să ofere un cadru clar și unitar de evaluare, astfel încât investitorii să știe exact când trebuie să notifice CEISD și să obțină autorizarea. Acest mecanism sporește transparența și ajută atât investitorii să planifice corect tranzacțiile, cât și statul să protejeze sectoarele strategice – precum energia, infrastructura sau tehnologiile emergente – fără a descuraja fluxurile de capital necesare economiei.