1. Legea nr. 361/2022, prin care s-a realizat transpunerea în legislația națională a Directivei (UE) 2019/1937

În anul 2019, Directiva (UE) 2019/1937 a instituit protecția persoanelor care raportează încălcările dreptului european, iar ulterior a fost transpusă în legislația națională, creând pentru unele companii obligația de a avea canale interne prin care angajații, și nu doar aceștia, să raporteze încălcările legislației UE, fără să suporte consecințe negative din partea companiei pentru aceste motive.

În legislația națională, legea care reglementează regimul avertizorilor de integritate (whistleblowers) este Legea nr. 361/2022, având ca scop facilitarea raportările avertizorilor cu privire la încălcarea legislației în cadrul entităților private, dar și încălcările din cadrul autorităților și instituțiilor publice sau altor persoane juridice de drept public. Aceasta vizează atât sectorul public, cât și cel privat, stabilind modul de operare prin canale interne de raportări.

2. Canalul intern și extern de raportare

Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public stabilește cadrul legal pentru protejarea persoanelor care raportează încălcări ale legii, prin intermediul canalelor interne și externe de raportare. Canalul intern de raportare se referă la mijloacele puse la dispoziție de autorități și instituții publice, persoane juridice de drept public și persoane juridice de drept privat pentru efectuarea de raportări privind încălcări ale legii.

Au obligația de a avea un canal intern de raportare toate autoritățile și instituțiile publice (indiferent de numărul de angajați), precum și angajatorii privați cu cel puțin de 50 de angajați. Entitățile care au între 50 și 249 pot opta pentru gruparea resurselor în ceea ce privește primirea raportărilor și acțiunile subsecvente. De asemenea, se pot grupa UAT-urile cu mai puțin de 10.000 de locuitori sau cu mai puțin de 50 de lucrători.

Pentru cazul în care o companie nu dispune de canale interne de raportare sau acestea nu sunt corespunzătoare, angajații se pot adresa direct autorităților prin canalele externe de raportare, puse la dispoziție de către acestea. Totuși, regula o reprezintă canalele interne, iar doar în mod subsidiar se recurge la cele externe, în cazuri precum acelea în care avertizorul consideră că există un risc de represalii și că încălcarea raportată nu poate fi raportată în mod eficace prin canalele interne, sau în ipoteza în care lipsesc canalele interne în cazul persoanelor juridice de drept privat cu mai puțin de 50 de lucrători, altele decât cele exceptate.

Pentru situația în care raportarea nu poate fi făcută în mod corespunzător prin niciunul dintre canale, în ultimă instanță, avertizorii vor putea face publice neregulile chiar în presă sau organizațiilor neguvernamentale, comisiilor parlamentare sau alte asemenea. 

Cu privire la exigențele raportării, din modul de edictare a legii reiese că orice raportare ce cuprinde indicii referitoare la încălcări ale legii trebuie luată în considerare, chiar și în lipsa unui nume atașat raportării, fără să fie semnată și fără date de contact, însă, prin Legea 67/2023, s-a introdus obligația de a prevedea contextul profesional în care au fost obținute informațiile, persoana vizată de raportare, dacă este cunoscută, descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii precum și, după caz, probele în susținerea raportării și data.

3. Obligațiile companiilor – persoana responsabilă

Raportarea încălcărilor legii este condiționată de existența unei persoane responsabile în cadrul companiei care să se ocupe de implementarea canalelor de raportare, care va avea în atribuții și primirea, înregistrarea, examinarea, efectuarea de acțiuni subsecvente și soluționarea raportărilor, acționând cu imparțialitate și independență în exercitarea acestor atribuții.

Responsabilul nu trebuie să vină neapărat din interiorul companiei, respectiv dintre angajații companiei. Dacă vine din rândul angajaților, e important ca acesta să înțeleagă că are și obligații în ceea ce privește confidențialitatea, precum și protecția datelor personale, între altele.

4. Măsurile de protecție ale avertizorilor de integritate și remediile în instanță

Având în vedere că în multe dintre cazurile de raportare a încălcărilor legii, avertizorii sunt angajați care au aflat de aceste aspecte din cadrul companiei unde lucrează, aceștia sunt expuși unor represalii dacă știrea ia amploare, ajungând în spațiul public. Așadar, avertizorii pot fi subiecții unor acte de hărțuire, discriminare salarială sau alte tratamente ce derivă din raportările făcute de ei.

Pentru situațiile de acest fel, legea prevede pârghii prin care avertizorii să fie protejați de asemenea tratamente, consecințe ale raportărilor, pentru a preveni dezavantajarea acestora într-un eventual litigiu. Prin urmare, pe durata unui proces generat de represaliile la care sunt supuși avertizorii de integritate, legea le dă posibilitatea judecătorilor să suspende măsurile luate de companii ca urmare a avertizării de integritate, iar sarcina probei pentru a demonstra că măsurile luate de angajatori sunt legale și că nu ar constitui represalii revine acestora din urmă. 

De asemenea, prevederile legale nu se limitează doar la avertizorul de integritate care a semnalat neregula, ci are un efect extensiv, și îi vizează și pe cei care au facilitat raportarea, cum ar fi terții sau entitățile afiliate avertizorilor.

5. Sancțiuni

Pentru nerespectarea exigențelor legii privind avertizorii de integritate poate atrage răspunderea civilă, disciplinară, contravențională sau penală. Printre acțiunile care atrag aceste forme de răspundere se enumeră neimplementarea canalelor interne de raportare, împiedicarea persoanei responsabile să primească sau să înregistreze raportările sau lipsa de cooperare cu autoritățile competente și nerespectarea obligațiilor de confidențialitate.

De asemenea, nu doar companiile pot fi sancționate pentru nerespectarea prevederilor acestei legi, ci avertizorii de integritate, pentru raportările false.

Sancțiunile variază de la 2.000 de lei la 40.000 de lei, în funcție de gravitatea încălcării și de consecințele acesteia. Constatarea și sancționarea acestora este de competența personalului din cadrul structurii de specialitate a Agenției prevăzute la art. 16 din Legea nr. 361/2022.