Zilele acestea un cuvânt a ajuns să fie înțeles în orice limbă: Coronavirusul COVID-19. Pe lângă efectele indubitabile a acestui fenomen asupra sănătății umane, observăm efectele ce creează un efect de domino asupra industriilor și economiei la nivel național și mondial. În acest context, următoarele întrebări sunt inevitabile:

Zilele acestea un cuvânt a ajuns să fie înțeles în orice limbă: Coronavirusul COVID-19. Pe lângă efectele indubitabile a acestui fenomen asupra sănătății umane, observăm efectele ce creează un efect de domino asupra industriilor și economiei la nivel național și mondial. În acest context, următoarele întrebări sunt inevitabile: Este oare acesta declanșatorul unei noi crize economice? Cum va fi afectată economia României care avea perspective promițătoare? Care sunt mecanismele juridice care pot ajuta companiile în acest context? Este antreprenorul român pregătit să facă față?

În România, odată cu măsurile luate recent de către Guvern, comportamentul consumatorului se modifică radical. Dacă nu va exista un echilibru și o analiză obiectivă a situației, lucrurile tind să scape de sub control, vor exista comercianți speculanți și alții care vor intra in incapacitate de plată, culminând cu mari dezechilibre economice.

Efectele asupra mediului de business se vor face resimțite în două direcții: în primul rând la nivel de relație angajat- angajator, și în al doilea rând la nivelul relației cu clienții. În relația cu angajații, e necesar ca firmele să își conceapă, dacă nu au deja, un Plan de Continuitate a Afacerii, aceasta însemnând implementarea unor mecanisme noi care vor asigura un impact financiar cât mai mic asupra activităților economice. Un aspect important al Planului de continuitate sunt asigurarea flexibilității orelor de lucru ale angajatului, unde e posibil, și schimbarea modului de lucru al angajatului.

In relația cu clienții, Planul de continuitate a afacerii trebuie să aibă în vedere contractele deja existente și efectele neîndeplinirii lor. Așadar, ce mecanisme juridice pot proteja pe cel care nu își execută obligația asumată în acest context?

1. Prima etapă. Invocarea clauzelor contractuale exoneratoare de răspundere

• Se examinează cu atenție fiecare contract, ținând cont în special de legea aplicabilă și se analizează dacă există: (i) clauza de forța majoră și cazul fortuit, (ii) clauză de suspendare și condițiile în care poate opera suspendarea, (iii) condițiile de încetare a contractului (denunțare unilaterală, reziliere etc.)
• Dacă există clauză de forță majoră și caz fortuit trebuie analizată definiția contractuală a forței majore, dacă este inclusă situația unei epidemii sau pandemii, aceasta fiind situația ideală. Din experiența noastră, clauzele de forță majoră au o exprimare mult mai generală și atunci va trebui văzut dacă ne încadrăm într-un caz de forță majoră.
• Dacă nu există clauzele de mai sus, avem în vedere prevederile legale prevăzute de art.1351 din Codul Civil (dacă legea aplicabilă contractului este legea română) care spune că forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. Pentru a dovedi că situația creată de o epidemie, în speță Coronavirus, este de forță majoră, dacă nu am definit asta în contract, se poate solicita Camerei de Comerț și Industrie a României emiterea unui aviz care certifică cazul de forță majoră. ^[1]
• Se analizeză cine suportă riscul neexecutării.

În funcție de tipul de contract, de poziția contractuală, de interesul avut de părți, de avansarea în îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor se poate recurge la mecanismele de mai sus.

2. A doua etapă. Păstrarea contractului devenit prea oneros prin invocarea impreviziunii

Dacă interesul îl reprezintă restabilirea echilibrului contractual deoarece pentru una dintre părți executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită acestei schimbări excepţionale, se poate apela la ”clauza de hardship” dacă avem o astfel de clauză în contract sau la impreviziune, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1271 Cod Civil, unde instanța va putea adapta contractul, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, fie să dispună încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.

Independent de interventia instantei, majoritatea contractelor vor fi probabil revizuite extra-judiciar, aceasta devenind o necesitate inevitabila având în vedere contextul actual internațional. Aceasta revizuire va trebui să aibă în vedere concesii pe care părțile vor fi nevoite să le facă în ceea ce privește termene contractuale, limitări de răspundere, penalități, ajustări de prestații, etc. In lipsa acestor înțelegeri de amendare a contractelor existente, raporturile contractuale vor ajunge în blocaje care se vor repercuta în lanț asupra eco-sistemului în care acționează companiile.

Indiferent pe ce parte a baricadei ne aflăm, în acest moment este recomandabil să avem o atitudine rațională și de perspectivă, fiecare parte contractuală să fie pregătită și dispusă la aceste concesii reciproce pentru a menține un echilibru contractual în beneficiul tuturor și recomandăm cu tărie antreprenorilor ca înainte de orice decizie de business, în contextul actual, să apeleze la consultanță specializată pentru a diminua efectele nedorite ale unei crize căreia deocamdată nu i se poate prevedea deznodământul.